LA MULȚI ANI POLIȚIEI ROMÂNE . 25 MARTIE 2021
SCMD Filiala 1 Brăila , ureză colegilor în rezervă și
retragere cât și celor activi din cadrul
MAI ,le dorim multă sănătate , bucurii și împliniri alături
de cei dragi .
La mulți ani .!
Primele atestări privind Poliţia Română datează din vremea lui
Neagoe Basarab sau a lui Mihai Viteazu (crearea instituţiei agiei), continuă cu
domnia lui Mihai Sutzu (organizarea pazei Capitalei, emiterea primelor acte de
identitate şi reglementarea portului armelor) iar din 1806, organele de pază şi
ordine din Capitală primesc denumirea generică de POLIŢIE.
In 1821, Tudor Vladimirescu acorda scutiri de taxe şi impozite
celor însărcinaţi să menţină ordinea publică şi să apere proprietatea
cetăţenilor, iar în 1831, prin Regulamentele organice, atribuţiile poliţiei
sunt extinse. În timpul Revoluţiei de la 1848 are loc reorganizarea poliţiei,
prin apariţia instituţiei şefului poliţiei Capitalei căruia i se subordonează
Guardia municipală.
La 9 iunie 1850, domnitorul Ghica Vodă emite “Cronica
poliţienească” prin care, în cele 158 de articole, erau reglementate sarcinile
“înaltei poliţii” şi "obişnuitei poliţii”, ceea ce a constituit momentul
creării primei structuri centrale cu atribuţii în organizarea şi coordonarea
activităţilor poliţieneşti.
Începând cu Legea de organizare a poliţiei a lui Alexandru Ioan
Cuza (4 noiembrie 1860), urmată de Legea lui Vasile Lascăr (1 aprilie 1903) şi
de Legea pentru organizarea poliţiei generale a statului (8 iulie 1929),
competenţele organelor de poliţie sunt extinse, iar raporturile cu celelalte
structuri ale statului mult mai bine reglementate.
Prin Decretul nr. 25 din 23 ianuarie 1949 se înfiinţează
Miliţia, apoi, prin Decretul - Lege nr. 2/27 decembrie 1989 se reînfiinţează
Poliţia Română ale cărei competenţe vor fi reglementate, ulterior, prin Legea
nr. 26 din 18 mai 1994 şi prin Legea 218 din 23 aprilie 2002.
Din 1990, Poliţia Română a cunoscut mai multe etape de
transformări menite să asigure siguranţa persoanelor, a colectivităţilor,
drepturilor legitime ale cetăţenilor, precum şi a altor drepturi prevăzute în
acte internaţionale la care România este parte.
PRIMUL DRAPEL AL AGIEI
În Vechiul Regat, instituţia cu atribuţii poliţieneşti care a
precedat Poliţia până la revoluţia din 1848, a fost Agia (în capitalele
Bucureşti şi Iaşi), în fruntea căreia se afla un agă (denumire de origine
turcească). După perioada fanariotă de un secol, în anul 1822, domnitorul
pământean Grigore Dimitrie Ghica (cunoscut de istorici şi cu numele Grigore al
IV-lea Ghica, domnitor al Ţării Româneşti între anii 1822 şi 1828, al cărui
fiu, Dimitrie, a fost prefect al Poliţiei Capitalei), înmânează agăi Mihăiţă
Filipescu, în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Bucureşti, primul drapel al
Agiei.
Drapelul Agiei Bucureştilor
Drapelul Agiei era confecţionat din
mătase de culoarea galben-crem şi avea dimensiunile 2,1 m x 2,4 m, prăjina
având 3,6 m. Pe o faţă se afla un chenar de aur cu o ghirlandă de asemenea din
aur. În interiorul acesteia se afla o acvilă cruciată neagră, care se sprijinea
pe un munte verde. Ghirlanda este timbrată cu o coroană regală, iar în spatele
ei se încrucişează: tuiuri, drapele, buzdugan, stindarde, lănci, săbii, puşti,
topoare, tobe.
Sub acvilă se afla următoarea inscripţie scrisă cu caractere
chirilice:
Sub inscripţie se afla o balanţă, iar în colţurile de sus ale steagului erau
simbolizate luna şi soarele. Pe cealaltă faţă a drapelului sunt reproduse
aceleaşi obiecte, cu excepţia interiorului ghirlandei, care înfăţişează scena
Bunei Vestiri.
Primul sediu al Agiei Bucureştilor – Casa lui Păun Işlicarul de
pe Podul Târgului de Afară (Calea Moşilor/ str. Bazaca), astăzi, la magazinul
Cocor. Aici era Agia în 1822.
Prin importanţa şi semnificaţiile sale, evenimentul constituie
un moment de referinţă în istoria Poliţiei Române. Înmânarea acestui steag al
Agiei legalizează funcţionarea instituţiei Poliţiei Române.
Prin Regulamentele Organice din anul 1831, Agia a devenit Poliţie şi s-a creat
Poliţia din Capitală, atribuţiile fiind apropiate de cele actuale (ordinea,
paza oraşului în timpul nopţii şi păstrarea liniştii, supravegherea tuturor
persoanelor care intrau în oraş).
Începând cu Legea de organizare a poliţiei emisă în timpul
domniei lui Alexandru Ioan Cuza, urmată de Legea lui Vasile Lascăr şi de Legea
pentru organizarea poliţiei generale a statului, competenţele poliţiei au fost
extinse, iar raporturile cu celelalte structuri ale statului mult mai bine
reglementate.
În prezent, organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române sunt
legiferate de Legea nr. 218 din 23.04.2002. Astfel, Poliţia Română este în
prezent „instituţia specializată a statului, care exercită atribuţii privind
apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii
private şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea
ordinii şi liniştii publice, în condiţiile legii”.
Preluare de pe http://scmdfiliala1ialomita.blogspot.com/