Replică la editorialul ,, Daţi-le sânge rezerviştilor” semnat de Liviu G.Stan în ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” din 02.02.2012
Sunt un om simplu care a avut norocul să vadă, pentru prima dată, lumina zilei pe meleagurile de pe care s-au ridicat şi au zburat dincolo de orizonturi, spre Univers, Eminescu, Enescu, Iorga, Luchian şi atâţia alţii.
Drumurile vieţii, până la urmă, m-au dus în „Oraşul cu salcâmi”, Brăila, o urbe mirifică, enigmatică, cu o istorie fabuloasă, ale cărui farmece şi parfumuri de vis au rămas, pentru veşnicie, sub pana iluştrilor şi inegalabililor Panait Istrati şi Fănuş Neagu.
Ţin permanent legătura cu viaţa oraşului şi prin intermediul ziarului „Obiectiv”. Joi, 02.02.2012 (stranie coincidenţă), aruncându-mi privirea pe editorial şi citindu-l am rămas siderat. Am simţit în această stare că-mi trăiesc inutilitatea. Revenindu-mi, urmare a faptului că viaţa m-a supus la încercări grele în profesie, mi-am propus să-l pun la punct pe delirant.
Vă spun sincer, n-am văzut în viaţa mea, ca pe câteva zeci de cvadraţi să încapă atâta ură viscerală, atâta virulenţă, atâtea bale izvorâte din apele pestilenţiale în care se scaldă acest aşa-zis ziarist, aşa-zis formator de opinie şi, toate, îndreptate împotriva unei categorii sociale care nu şi-a făcut decât datoria, sub Drapel, faţă de Ţară. Dar, cea mai gravă apreciere este cu privire la gazetăria lui Eminescu. Individul nu ştie că Eminescu este Îngerul nostru şi, deci, aparţine Divinităţii.
Nu ştie slujbaşul dumneavoastră că brăilenii se mândresc cu faptul că „Luceafărul” a apărut pentru prima dată în România la Brăila. În legătură cu democraţia, îi pun la dispoziţie aforismul lui W.Churchill (omul politic nr.1 al veacului XX): ”În lipsă de altceva e bună şi democraţia !”
Acest impostor, acest autor de mâzgălituri, habar nu are nu numai de marele gazetar Eminescu, ci şi de alţi corifei ai gazetăriei. Să pună mâna pe carte şi să afle cine au fost: Take Ionescu, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Nicolae Iorga, Tudor Arghezi, Viorel Popescu („Universul”), Petre Pandrea, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor ş.a. El îi are la suflet pe Mircea Mihăeş, probabil Patapievici, Cărtărescu.
Ştie acest „licheluţă” că Iorga cu ziarul lui „Neamul Românesc” a apărat, în cumpliţii ani 1916 – 1917, ce mai rămăsese din România ?
Ceea ce a zgâriat pe hârtie despre Eminescu este o blasfemie.
„Ţinuţi în lesă de scârbosul propagandist comunist, Mihai (să-i dea un miel!) Dogaru, au lătrat...” spune sferto-doctul. Noi, rezerviştii, nu suntem câini, suntem oameni. El nu ştie că acest animal, câinele este cel mai frumos dar pe care Dumnezeu l-a făcut omului. Calul şi câinele l-au evoluat pe om, către civilizaţie.
Să ştie această „poznă a firii” care răspunde la numele Stan, că Mircea Dogaru este un reputat istoric al românilor. De sub condeiul său rămâne pentru viitorime o monumentală operă. De origine ardelean, Mircea Dogaru ştie cel mai bine barbariile săvârşite de unguri împotriva românilor din Ardeal. Să meargă „metecul ” şi să se închine la Ip, Trăsnea, Moisei, etc.
Spune „copilul durerii” că, noi sindicaliştii, facem parte dintr-o „şleahtă”, dintr-o „cloacă”. Mangafaua nu are proprietatea termenilor. Etichetările ar fi potrivite pentru el şi familia lui.
„Băiatul” să mai ştie că pentru a trage gloanţe împotriva inamicului, trebuie să existe o stare de război.
Dacă ar fi cunoscut istorie, putea s-o provoace el şi cu tac-su.
În legătură cu cuantumul pensiilor, acesta a fost stabilit prin lege.
„Ziaristul formator de opinie” în loc să lupte pentru majorarea pensiilor mici, rămâne la zicala: „să moară şi capra vecinului !” Ce ştie el despre armată ? Nimic! Ştie cum se formează un ofiţer de stat major? Câte eforturi şi timp sunt necesare pentru închegarea unui stat major ? Dacă şi-ar fi satisfăcut stagiul militar în regimentul de rachete şi artilerie antiaeriană pe care l-am comandat, astăzi ar fi un om luminat.
Să mai ştie acest tupeist că în sindicat sunt comandanţi de mari unităţi şi unităţi, ingineri, medici, cadre didactice, oameni de cultură. El îl are ca reper pe Oprea „cocoşat de grade şi de glorie fără acoperire”.
Acest sanguinar ne sugerează ghilotinarea (o barbarie medievală). Ce bestie cu chip de om ! Nu ştie că „fiecare om este un Univers care se naşte şi moare odată cu el, iar sub fiecare piatră funerară, se ascunde o istorie a Umanităţii”, cum spunea Andre Malraux ?
În final, vreau să spun ceva despre acest „pupincurist”. Lui i-au fost strecuraţi în buzunare câţiva arginţi (buzunare în care, probabil, mai adună ce rămâne pe masă la conferinţele de presă) de către cei de la partidul cu iz de canal colector,pentru a „combate bine”, a denigra şi o face chiar, cu mânie proletară.
Dacă s-ar duce cu acel editorial la medicul de familie, după ce medicul l-ar citi, ar suna la 112 sau l-ar trimite la psihiatru.
Supun atenţiei autorului un catren din poezia „OMULE” a unui poet, pe nedrept uitat, Virgil Carianopol: ”Poţi omule prin timp să treci/ Şi om nemuritor să pleci/ Dar poţi muri şi-n orice zi/Chiar înainte de-a muri.”
Închei cu aforismul ce i se potriveşte acestui „ilustru necunoscut” : „De mortuis nil nisi bene”.
Colonel în rezervă Ştefănescu Petru 06.02.2012, Brăila
